Septembrie 26, 2009

Generaţia haicinci.

Posted in Uncategorized tagged , , , la 13:01 de c8chilu

Da, noi suntem generaţia haicinci. Cum colegii mei de la opţional info au avut ca temă pt. acasă de scris despre site-uri de socializare, am observat că majoritatea au scris despre HI5.

Deci probabil la mine în clasă nu există Facebook, Twitter, Netlog, Myspace.

Bun, am ales şi eu ca subiect pt. un post să vorbesc despre acest site de „socializare”.

Haicinciul aka BunaCinci, Hicinci sau hi5 a fost înfiinţat în 2002 bla bla. Este un site de „socializare” între ghilimele pentru că oricum dacă încerci şi tu să te bagi cu cineva mai cul de pe-acolo te trezeşti a2a zi cu comentarii de ameninţare căă ce cum ţi-ai permis tu să-i laşi comenturi lui X.

Sunt să zicem 4 categorii mari de specimene de pe acest site:

1. Divele, fetele cu poze cu fiecare bluză armani din şifonier care au câte 5000 de comentarii la poze dintre care 4900 de la băieţi.

2. Emokizii, cei care au poze cu fiecare zgardă la gât mâncand de fiecare data câte o acadea şi nici aici, ca la piţipoance nu lipseşte botu’ si ochelarii de soare, pozele pe wc şi în chiloţi.

3. Cocalarii şi piţipoancele – nu este nevoie de descriere.

4. Oamenii normali – cei care într-adevăr şi-au făcut cont să mai vadă lumea, să vadă poze cu oameni şi să vadă, mai ales, topurile care-s cireaşa de pe tort.

Cred că haicinciul este un lucru care promite pe viitor, adică din generaţia asta o să apară şi politicieni care vor promite comentarii dacă sunt votaţi sau cine ştie.

Mă rog, sincer pe mine cel mai tare mă enervează tufele de pe hi5, alea care primesc comentarii numai de la prieteni şi îţi fac 8000 de fiţe dacă le laşi un coment sau ceva, pentru că după ele, trebuie să le cunoşti mai întâi ca să le laşi că altfel eşti obsedat. Deci până la urmă tot trebuie să ai prieteni în real-life pentru că oricum nu se oboseşte nimeni să-ţi lase un comment fără să te cunoască sau fără să umblii la C.F.

Eu am haicinci doar ca să mă bage lumea-n top.

Băi, pupicii pe mess NU înseamnă flirt!

Posted in Uncategorized la 12:44 de c8chilu

Am mai văzut de curând băieţi/fete cărora li se aprind călcâiele când le dă cineva un „:*” pe mess. Îi vezi la şcoală povestind:

-Mă aseară am vorbit cu X şi mi-a pus un pupic când i-am zis noapte bunăă.

-Da mă e clar că te place.

sau chestii de genul. Deci copii, pupicii de pe mess NU înseamnă flirt, că eu de exemplu când spun „mersi” sau chestii mai bag şi un pupic şi după ajung subiect de bârfă că cică plac pe nu ştiu cine.

NU înseamnă flirt şi punct.

Septembrie 8, 2009

Am descoperit şi io radiou’

Posted in Uncategorized tagged , , la 21:25 de c8chilu

Mda, am descoperit şi io radiou’. Căutam prin telefon pe la Media nu ştiu ce şi am dat de Radio.. Doar 2 staţii au găsit ăştia da’ merge. Mă tot gândeam ce să aleg.. Magic FM sau Kiss FM? Adică mă rog îi credeam pe ăştia de la Kiss mai cu gust, da’ de-unde! Prima dată am ascultat nişte melodii clasice pe Magic, şi na erau destul de ok, şi după am dat să văd şi ce e pe kiss. Numai melodii haus şi de-astea pe care le difuzează la tv mai des decât difuzează Diaconescu crime! Mda. Deci momentan am rămas pe Magic deşi cam adorm pe melodiile astea da’ mă rog.

Septembrie 3, 2009

Da’ unde-aţi dispărut, dom’le Dumitru?

Posted in Uncategorized tagged , , , , , la 13:13 de c8chilu

Alaltăieri mă uitam pe la OTV să văd ce aberaţii se mai fac în Cazul Elodia, Serialul mai nou. Toate bune până la un anumit apel, sună unu’, adica mă rog un respectabil domn şi zice că a văzut-o pe Elodia în Canada, şi că i-a făcut şi poze. Eu pe-aproape să-l cred.. Şi zicea respectivu’ că vine mâine (adică ieri) la OTV în Bucureşti că el e din Deva şi nu putea în seara aia, iar eu deja mă gândeam la potenţialele pariuri cu pretenii mei. Zicea el că Elodia vorbea franceză cu un bărbos într-un magazin universal de lângă Toronto şi că dom’le, el nu vrea milionul de euro, că cică ar da la o casă de copii jumătate şi cealaltă jumătate la un azil. Mi se părea destul de matur deci deja de-abia aşteptam următoarea zi, ca la Din Dragoste când se deschideau uşile şi se lăsa aşa o linişte la mine în sufrageria, doar melodia cu „All I need is love, love..” se mai auzea şi toată lumea stătea să vada dacă vine ăla sau nu. Ieri am fost curioasă, chestii, de-unde! Don’ Dumitru n-a îndrăznit să apară.

Da’ unde-aţi dispărut, dom’le Dumitru? Da’ se poate?

Regrete din vara asta

Posted in Uncategorized tagged , la 12:20 de c8chilu

Regret că nu m-am apucat de la început de temele de vacanţă.

Regret că n-am recapitulat mai nimic şi am aşteptat până acum.

Regret că n-am stat mai mult la soare să mă bronzez calumea.

Regret că a trecut totul aşa de repede.

Regret că am mai uitat de unii prieteni.

Regret că n-am trăit aşa cum trebuia.

Regret că n-am apucat să iau idurile tuturor de pe-afară.

Regret că nu mi-am mai luat un hanorac.

Regret că n-am avut timp să fac tot ce am vrut.

Regret că n-am mai ţinut legătura cu prea mulţi colegi.

Regret multe, dar nu schimbă nimic. Oricum vara asta a fost perfectă.

Scrisoare către Făt-Frumos

Posted in Uncategorized tagged , , la 11:39 de c8chilu

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii nu au timp să mai fie viteji… unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt… nici în reclame nu l-am prea auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit…
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic… mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol… Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor… Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos…
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele… Nu ai apucat… Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos…
Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos… Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…
Ar fi trebuit să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne povesteşti despre sacrificiu… Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos… O singură fată… Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şï Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!

Aiurea, dar am simţit nevoia să postez asta.

//

Septembrie 2, 2009

Rewind

Posted in Uncategorized la 20:56 de c8chilu

M-am născut într-un apartament de nu ştiu câte camere, în micuţul şi prăfuitul orăşel Brăila. După un an părinţii mei au zis că ar trebui să ne mutăm la casă pentru că aveam nevoie de mai mult spaţiu şi eu creşteam. Pe strada pe care m-am mutat şi mi-am cunoscut primii prieteni, toţi băieţi pentru că ei predominau (eu încă mulţumesc Domnului că m-am mutat pe strada aia şi nu am nimerit unde au vrut ei mai întâi să ne mutăm că e plin de babe pe acolo). Mi-am dat drumu’ la vorbit pe  la 2 ani, însă mama zice că de atunci nu m-am mai oprit. Prima mea pasiune a fost căruciorul, tot pe la 2 ani se băteau fetele mai mari de pe stradă cu mine să mă plimbe cu el, cred că până pe la 5 ani a fost aşa când mi-am prins degetul într-o gaură de desşurubare şi n-am mai vrut să aud de el de-atunci. Fiind pe stradă numai cu băieţi mă apropiam foarte tare de ei (mai rămânea să fac pipi la copac), jucam fotbal şi uneori nu eram prea feminina, mai ales cand purtam fustă şi mă jucam în pământ în faţa porţii. Pe la 6 ani deja îmi făcusem câteva prietene, respectiv Raluca (care şi acum e una dintre cele mai bune prietene), Găbiţa (care s-a mutat de pe stradă de la noi, oricum ne certam mai mereu şi eu o făceam scroafă iar ea mă făcea băţ) şi Francesca (am fost prietenă la grădiniţă cu ea dar am plecat cu un an mai devreme decât ea şi nu am mai văzut-o de atunci). La grădiniţă mă jucam doar cu câteva fete, dar tot cu băieţii mai mult, făcusem din casa de păpuşi sediu de poliţie, iar ghiciţi, eu eram şefa, nu pentru că semănam cu Chuck Norris ci pentru că pur şi simplu eu venisem cu ideea. La grădiniţă mi-am cunoscut şi prima dragoste, îl chema Andrei şi îl placeam mult pentru simplul fapt că era mai înalt decât mine, n-am mai vorbit cu el de vreo 2 ani dar oricum e în clasă cu foştii mei colegi iar sor-sa în clasă cu frate-miu. Pe la 7-8 ani i-am cunoscut şi pe Body şi Elena, care îşi petreceau verile la mine pe stradă pentru că eram vecină cu bunica lor, şi prima zi în care ne-am jucat împreună a fost ceva de genul „This is the beggining of a beautiful friendship.”. A urmat o vară petrecută cu Body (pentru că el venea mai des), vară minunată, plină de caterincă, pentru că el chiar avea simţu’ umorului. A urmat şi primul an de şcoala, clasa I chestii, eram la una dintre cele mai buni şcoli din Brăila şi mi-am iubit învăţătoarea, pentru că avea puţin din toate, şi mai ales pentru că nu mă pâra la şedinţe. Niciodată nu-mi învăţam la vocabular dar ziceam cuvinte din ce citeam şi scăpam cu un B-, în schimb făceam compuneri din pagini întregi şi mă scăpam aşa. La şcoală mi-am făcut şi multe prietene:

Ştefi – Îmi plăcea pentru ca era mai matură decât ceilalţi şi avea converşi cu oiţe. Puneam bani la toate zilele de naştere şi luam ursuleţi giganţi. Acum e la o clasă specială la un colegiu şi nu prea am mai vorbit.

Ana – Era cam supărăcioasă dar mergeam  împreună la şcoală şi ne împacam în mare parte bine.

Cati – Am fost colege de bancă într-un timp dar vorbea în ore cu fata din faţă şi a fost mutată, a venit la noi în clasă într-a2a că a f ost prin America, şi în a4a s-a mutat înapoi acolo.

Alex – Am fost cu el în bancă 2 ani, şi mereu ne certam care răspunde mai des la Istorie/Geografie. A fost frumos, acum e în şcoală cu mine dar în altă clasă.

Ioana – Era obsedată de pisici, câini, cai şi păpuşi şi îmi plăcea de ea că se îmbrăca mereu aşa elegant. Mă mai întâlnesc cu ea pe la concursuri de română & stuff.

A urmat clasa a2a, a3a, a4a. În a4a s-au strâns cele mai multe prietenii, eram mai uniţi ca niciodată. În clasa a5a a fost ceva total nou, colegi noi, profesori, note, medii.. La început a fost greu pentru că nu ştiam mai pe nimeni dar m-am acomodat, şi mi-am făcut mulţi prieteni.:D

Vara asta a fost ceva nou, am ieşit mai mult în lume şi mi-am făcut prieteni noi gen: Bibi, Meliss, Andy, Alin, Rey etc.

Vă iubesc.

To be continued.

Înapoi la vechile pasiuni.

Posted in Uncategorized la 18:25 de c8chilu

După cum cred că v-aţi dat seama, m-am „întors” la blogging. „întors” adica m-am reapucat de scris, cum am mai avut o tentativă în primăvara asta. Nu ştiu ce m-a apucat, probabil că mi-era şi puţin dor, şi acum că trebuie să nu mai ies din casă până vineri ca să închei socotelile cu temele de vacanţă probabil ar fi o alinare. Aş zice că e compotul pe care-l mănânc după ce s-a terminat budinca. Mă rog, o să postez când o să am inspiraţie şi chef. Sper să mă ţin de treabă de data asta.